Dupa ce s-a remarcat in 1944 in luptele pentru eliberarea Bucurestiului de la Baneasa Pipera si Tunari, in 1950, odata cu reinfintarea Batalioului de Parasutisti de la Buzau, locotenentului-major Grigore Bastan i se incredinteaza comanda unitatii - onoare si datorie pe care urmeaza sa o pastreze timp de peste 20 ani.
Personalitatea complexa a generalului Grigore Bastan constituie un reper in evolutia si dezvoltarea parasutismului in Romania. Prin calm, generozitate si exigenta, generalul Grigore Bastan a stiut sa mobilizeze si sa dezvolte aceasta arma, castigand respectul si dragostea tinerilor parasutisti carora le-a fost comandant si in acelasi timp, parinte.
Un profesionist cu o mare capacitate de cunoastere si prevenire a riscurilor, maestru emerit al sportului si inventator al parasutelor BG7M si BG 3, Grigore Bastan ramane o figura legendara in istorie si in inimile celor care ii duc povestea mai departe. Saltul in brate cu propriul fiu, saltul calare pe motocicleta precum si saltul de la 10.000 de metrii cu cadere libera de 7000 de metrii - record national nedoborat inca - sunt mici ecouri ale unei mari pasiuni personale pentru sportul extrem.
Vestea mortii fulgeratoare a generalului Bastan in 8 februarie 1983, a facut rapid inconjurul Romaniei, curmand devreme proiectele de viitor pe care le avea.
Despre cauzele acestui neasteptat capat de drum se cunosc putine. Este confirmat faptul ca decesul a avut loc la Ministerul Apararii in cabinetul generalului Coman. Peste orice alte detalii, s-a tras o perdea de fum, familia nu a avut acces la aceste informatii, iar ceremonia a fost preluata in intregime de Ministerul Apararii.
La 20 august 1996, in semn de omagiu cu prilejul implinirii a 26 de ani de la stabilirea recordului national, in municipiul Buzau a fost dezvelit bustul generalului Bastan Grigore, amplasat pe strada care ii poarta numele - lucrare a arhitectului Nicolae Doicu.
In anul 1998, consiliul local ii ofera generalului Grigore Bastan, in semn de omagiu, titlul de cetatean de onoare post-mortem al municipiului Buzau.
Generalul Bastan Grigore este eroul care nu moare niciodata!
Le multumim celor care ne ajuta sa nu-l uitam.
Le multumim parasutistilor militari si sportivi, aviatorilor si tuturor celor care fac parte din familia noastra.
Valentina Bastan
23 ianuarie 2010
4 comments:
Am avut o ruda care a facut parte din trupele de parasutisti inca de la infiintarea regimentului Baneasa-Otopeni. Imi povestea cum erau impartiti in patru categorii (pe care nu le voi enumera aici pentru ca denumirile lor ar putea sa para socante pentru unii) si cum erau parasutati in diverse tari (inclusiv Germania si Rusia) pentru a indeplini misiuni de lupta in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Pentru ca erau restrictii la consumul de alcool (fiind trupe speciale, erau supravegheati permanent) isi luau cu ei cate o mica sticla de coniac pe care o terminau pe durata coborarii cu parasuta in timpul antrenamentelor. Am intrebat-o pe ruda mea, cu ani in urma, daca il stia pe generalul Bastan si mi-a spus ca isi aminteste de un tinerel cu numele acesta, destul de neconformist si rebel, care ar fi organizat o mica opozitie armata intr-o padure de langa Bucuresti la intrarea rusilor in tara. Nu stiu daca ce mi-a spus este adevarat, sau daca isi mai amintea corect.
Am facut armata la unitatea de parasutisti de la Buzau in 1983-1984 si legenda generalului Bastan era foarte vie atunci. Ni se povestea cum el avea obiceiul sa "atace" unitati militare din tara si sa le ia drapelul (simbolic) pentru a le dovedi ca nu sunt suficient de pregatiti pentru a se apara; au fost, se spunea, cateva unitati militare care au fost desfiintate ca urmare a incursiunilor trupelor de parasutisti comandate de gen. Bastan. Ni se mai spunea ca avea obiceiul sa dea alarma, punea mana la intamplare pe harta tarii si spunea: Trupele se parasuteaza aici! La aterizare luau prin surprindere o unitate militara din apropiere, dupa cere chefuiau o noapte intreaga (aparent, gaseau mancare din belsug pe vremea aceea). Altadata a promis unui militar ca ii va da permisie de Anul Nou daca ii aduce covorul de la intrarea in primaria orasului Buzau; ceea ce s-ar fi si intamplat.
Armata adevarata. Una din misiuni a fost ca a doua zi compania sa fie plina de flori, ceea ce s- si intamplat.Dupa ce in timpul noptii s-a dat alarma, au disparut cateva zeci de ghivece cu flori din cartierul Micro 14 si bineanteles compania a fost plina de flori dimineata.Ceea este mai amuzant este faptul ca unul din comandantii companiei locuiau in acea zona.
Oricum , sunt mandru ca am avut sansa sa fiu incorporat la aceasta unitate militara in perioada 1982-1984.
Revin la comentariul meu anterior.Daca toto este vorba de trenajor, nu credeti ca foarte multi din soldatii de la acea vreme se temeau sa mai sara din trenajor dupa primele doua salturi cu parasuta?
Am avut si eu o ruda, dar nu la parasutisti, la A.A. Un sergent, comandant de tun. Daca are cineva memorii din 23 aug. '44 sau in orice caz memorii in legatura cu Bateria 192 A.A., il rog sa ma contacteze.
Post a Comment